Cariile dentare reprezintă cele mai frecvente afecțiuni ale sistemului dento-maxilar și afectează persoane de toate vârstele. Conform statisticilor, aproape 90% din populația României suferă de aceste afecțiuni.
Cauze ce conduc la apariția cariilor
Igiena orală deficitară, mai exact lipsa periajului dentar efectuat corect de cel puțin 2 ori pe zi facilitează înmulțirea bacteriilor la nivelul cavității orale și astfel a acizilor ce distrug smalțul dinților.
Alimentația incorectă bazată pe alimente cu conținut mare de zaharuri și carbohidrați reprezintă de asemenea factor declanșator al cariilor dentare. Alimente precum zahărul, mierea, ciocolata, îngheţata, bomboanele, chips-urile, băuturile acidulate, băuturile ce conțin mari cantități de zahăr şi chiar produsele de panificație sunt periculoase pentru sănătatea dentară.
Refluxul gastroesofagian reprezintă o tulburare gastrică cu impact negativ și asupra cavității orale – acizii din stomac reajunși în cavitatea bucală erodează smalţul, afectând în special partea interioară a dinților superiori.
Neadoptarea metodelor profilactice precum sigilarea dentară, metodă prin care, cu ajutorul sigilantului se crează o barieră împotriva acumulării de placă bacteriană în special în zonele greu accesibile periuței de dinți.
Secreția redusă de salivă reprezintă de asemenea factor determinant în apariția cariilor deoarece saliva deține un rol asențial în procesul mecanic de spălare prin care se înlătură depozitele bacteriene. O secreție redusa de salivă înseamnă creșterea acidității în cavitatea bucală ce predispune la multiple afecțiuni dentare, printre care deteriorarea smalțului dentar și apariția cariilor.
Fumatul deoarece acest obicei nesănătos reduce producţia de salivă şi astfel scade protecţia împotriva acizilor ce distrug smalțul dinților.
Nerespectarea vizitelor periodice la medicul stomatolog.
Simptome
În fază incipientă, cariile sunt discrete, neprezentând semne clinice evidente pentru pacient. Doar când o carie ajunge într-un stadiu avansat începe să trimită semnale clare către pacient prin dureri localizate sau radiante, prin sensibilitate crescută la contactul cu alimente calde, reci sau dulci, prin apariția discromiilor dentare, prin inflamarea gingiei și prin halenă persistentă chiar și după efectuarea periajului dentar.
Din păcate, în multe situații, doar atunci când apare disconfortul fizic pentru pacient, acesta apelează la medicul stomatolog, moment în care, în funcție de cât de avansată este caria se mai poate salva integral sau nu dintele afectat.
Tocmai de aceea se recomandă consultațiile de rutină de cel puțin 2 ori pe an, deoarece medicul stomatolog poate identifica o carie în fază incipientă și are astfel capacitatea de a proteja pacientul de dureri și tratamente ample.
În lipsa unui tratament corespunzător efectuat la timp, cariile pot genera o serie de complicații cum ar fi infecții ale gingiilor, abcese dentare și chiar infecții la nivelul osului ce pot conduce chiar la pierderea dinților cu probleme.
Tratamente
Tratamentul cariilor dentare depinde de stadiul de evoluţie la care sunt depistate și poate presupune:
Aplicarea unei soluții cu fluor – reprezintă cea mai ușoară formă de tratament ce se aplică în cazul cariilor aflate în etapă incipientă, mai exact în cazul cariilor ce nu au format cavitate. Tratamentul se bazează pe rolul flourului în stoparea procesului de degradare a structurii dentare dar pentru eficiență pe termen lung, necesită și respectarea de către pacient a igienei dentare riguroase și a controalelor dentare periodice.
Obturațiile dentare (plombele) – se impun în cazul în care se constată lipsă de substanță, adică s-a creat deja o cavitate. În aceste situații se efectuează curățarea țesutului dentar alterat și umplerea cavității printr-o obturație, respectiv plombă realizată din diferite materiale cum ar fi amalgamul (gri-negru, metalic), cimenturi dentare (de culoarea dintelui) sau materiale compozite (cu proprietăți similare dintelui natural).
Tratamentul de canal se impune în cazul cariilor cu evoluție avansată ce au condus la o deteriorare majoră a stratului dentar. Tratamentul de canal presupune înlăturarea nervului, curățarea țesuturilor afectate și ulterior sigilarea dintelui în scopul prevenirii transmiterii bacteriilor în restul organismului.
În urma obturației de canal, dintele rămâne fără vascularizație internă ceea ce în timp poate conduce la pigmentarea smalțului, fragilizarea, fisurarea sau chiar fracturarea acestuia. De aceea, dintele devitalizat trebuie îmbracat pentru a-și menține funcționalitatea, pentru a corespunde din punct de vedere estetic, dar și pentru a se menține sănătatea dinților vecini și o mușcătură corectă. Îmbrăcarea dintelui se poate realiza cu o coroană de înveliş sau se poate opta pentru restaurarea lui prin obturaţie simplă sau armată sau prin încrustaţie din ceramică, compozit sau zirconiu.
Pacientul trebuie să înțeleagă ca după faza de tratament a cariei – respectiv aplicarea obturației – el trebuie să revină la consultații periodice, pentru ca medicul stomatolog să poată depista la timp o posibilă carie secundară marginală ce se poate dezvolta la nivelul limitei de contact dintre marginea cavităţii şi materialul de obturaţie, precum și alte afecțiuni.
Consultă medicul dentist în mod regulat! Apelează la curățări profesionale și verificări periodice pentru ca posibilele probleme dentare să poată fi prevenite sau identificate din timp.
Nici un comentariu